Educație sanitară și prevenție
COMBATE REZISTENTA LA ANTIBIOTICE
INFORMATIE PENTRU PUBLIC
Antibioticele sunt medicamente foarte valoroase în tratarea sau prevenirea tuturor infectiilor cauzate de bacterii. Nu este mai puţin adevărat, cu cat se folosesc mai mult, cu atat se dezvolta mai mult rezistenta bacteriilor la antibiotice. Acest lucru este firesc şi se întâmplă peste tot în lume, în special în cazul în care antibioticele sunt folosite exceisv sau nedecvat. Folosirea antibioticelor trebuie să fie echilibrata: trebuie utilizate numai cand sunt necesare din ratiuni terapeutice.
Ştiaţi că?
• O parte dintre motivele pentru abuzul de antibiotice este legata folosirea lor pentru a trata gripa si raceala. Virusurile, nu bacteriile, provoaca gripa, raceala precum si cele mai multe dureri de gat si bronsita, astfel ca utilizarea antibioticelor poate face mai mult rău decât bine, deoarece creste riscul ca o infecţie ulterioara sa poata rezista la tratamentul cu antibiotice. Mai mult, bacteriile rezistente la antibiotice pot infecta alte persoane si se pot raspandi dintr-un loc in altul sau de la o ţară la alta.
• Rezistenţa la antibiotice se raspandeste. Bacteriile rezistente pot fi transmise între oameni, între oameni si animale, intre animale şi mediu.
• Tratamentul infectiilor cauzate de bacterii rezistente necesită medicatie mai scumpa, durează mai mult şi poate implica internari mai lungi în spital. De exemplu, medicamentele folosite pentru tratarea tuberculozei multirezistente pot fi semnificativ mai scumpe decât medicamentele anti-tuberculoză care sunt folosite în mod normal.
• În plus, antibioticele sunt folosite pentru a preveni infecţiile bacteriene, dar numai pentru motive specifice, de exemplu, în timpul şi la scurt timp după anumite interventii chirurgicale şi teste diagnostice, de exemplu când mini-dispozitive sunt introduse în corp. O astfel de utilizare preventiva durează de obicei doar 24 de ore.
• Antibioticele sunt de asemenea, utilizate în lanturile alimentare, mai ales ca acceleratori de creştere a animalelor de productie. Unele ţări permit această utilizare, interzisa insa in UE. Uneori, sunt utilizate cantităţi mai mari de antibiotice pentru animale decât pentru oameni. Rezistenţa apare si aici, ceea ce face problema mai grava: bacteriile rezistente se raspandesc din lanţul alimentar catre oameni, inclusiv în spitale şi clinici.
• Din păcate, noi antibiotice nu vor fi disponibile prea curand, deoarece cercetarea şi fabricarea de noi medicamente necesită investiţii foarte mari, care se vor face numai daca viitoarele incasari vor fi considerate profitabile pentru companiile farmaceutice.
Consecinte posibile
În cazul în care folosirea nedecvata si abuzul de antibiotice nu sunt oprite, acestea ar putea deveni ineficiente cand vom avea nevoie de ele. Imaginaţi-vă ca medicul dumneavoastră vă informeaza că nu există nici un tratament pentru copilul sau pentru prietenul dvs, deoarece au o infecţie bacteriană pe care antibioticele nu o mai pot trata. Deja, 25 000 de persoane din UE, Islanda şi Norvegia mor în fiecare an din cauza infecţiilor bacteriene care nu raspund la antibiotice, mai ales in spitale. Societatea ar putea reveni la timpurile cand antibioticele nu erau disponibile, iar simple infecţii puteau însemna condamnare la moarte.
Bacteriile rezistente se dezvolta si se răspândesc rapid. Astăzi, unele bacterii sunt rezistente la agenti multipli, declansand infectii ce pun in pericol viata, precum cele afectand sistemul circulator sau pneumoniile potenţial netratabile. Mai mult, scaderea eficientei preventiei cu ajutorul antibioticelor ar putea face o serie de intervenţii medicale şi teste diagnostice de înaltă performanţă – cum ar fi artroscopia, înlocuirea de şold şi chirurgia colonului – imposibile, deoarece antibioticele nu ar putea proteja impotriva potentialelor infectii bacteriene.
Rezistenţa la antibiotice reprezinta o problemă urgentă pentru toată lumea. Pentru a opri creşterea acesteia, fiecare are responsabilitatea de a folosi antibiotice numai când sunt necesare şi prescrise de un medic.
Multe ţări din Regiunea Europeană a OMS au campanii de sensibilizare a publicului pentru a reduce utilizarea de antibiotice, care pot face diferenţa. Oricine poate contribui la gestionarea acestei probleme.
Ce puteți face?
• Nu cumpărati nicodata antibiotice fără reţetă de la medic.
• Nu aşteptati ca medicul sa prescrie antibiotice pentru orice infecţie. Virusurile cauzeaza multe infectii respiratorii, inclusiv răceala si şi gripa. Antibioticele vindeca doar infecţiile bacteriene; daca nu sunt potrivite afectiunii Dvs, nu aveţi nevoie de ele pentru ca va vor face mai vulnerabil în viitor.]
• Dacă vă sunt prescrise antibiotice, luati-le exact aşa cum spune medicul sau farmacistul. Finalizati tratamentul prescris, chiar dacă vă simţiţi mai bine. In caz contrar, infecţia poate reveni.
• Nu folosiţi nici un medicament care a fost prescris pentru o altă persoană sau alta afectiune.
• Încercaţi sa preveniti infecţiile. Spălaţi-vă mâinile în mod regulat şi încurajati-va familia şi colegii să facă acelaşi lucru.
• Prevenirea unor infecţii bacteriene prin vaccinare este un alt pas important. Agricultorii ar trebui să folosească antibiotice pentru animale numai atunci când sunt prescrise, iar nu ca acceleratori de creştere, intrucat rezistenţa bacteriana se poate răspândi.
De reținut
• Antibioticele nu sunt întotdeauna necesare.
• Utilizarea neadecvată si abuzul de antibiotice contribuie la Rezistenţa la antibiotice.
• Rezistenţa la antibiotice genereaza mai multa boala şi decese evitabile.
• Rezistenţa la antibiotice poate intoarce societatea la timpurile pre-antibioticelor când infecţiile obisnuite puteau ucide cu uşurinţă.
• Actioneaza azi ca sa poti vindeca si maine!
Definitii privind antibioticele si rezistenţa la antibiotice
Antibioticele reprezinta o subclasa de agenti antimicrobieni, activi numai impotriva bacteriilor, care pot fi derivati natural din bacterii sau fungi, sau sintetici. Stiintific, termenul “antibiotice” se refera numai la agenti antimicrobieni naturali, dar acest text utilizeaza termenul antibiotice pentru a desemna toate medicamentele si agentii folositi impotriva infectiilor bacteriene.
Aparitia rezistenţei la antibiotice este un fenomen biologic natural care survine cand se utilizeaza antibiotice. Rezistenţa la antibiotice rezulta din capacitatea bacteriilor de a rezista atacului cu antibiotice, care se poate dezvolta prin mutatii sau prin dobandirea de gene de rezistenta de la alte bacterii care sunt deja rezistente.
Promotorii principali ai Rezistenţa la antibiotice sunt uzul de antibiotice si mai cu seama abuzul de antibiotice (dar si uzul impropriu sau in doze prea mici) precum si raspandirea tulpinilor bacteriene deja rezistente sau a genelor care poarta informatia de rezistenta.
CUM NE SPĂLĂM PE MÂINI?
Măsuri de protecție împotriva capușelor
RECUPERAREA ACTIVĂ A PACIENTULUI, MOBILIZAREA PRECOCE ȘI STILUL SĂNĂTOS DE VIAȚĂ AL ACESTUIA CA ELEMENTE PRINCIPALE DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA DURERII CRONICE
Programul de recuperare este constituit din totalitatea procedeelor care ajută la recuperarea fizică şi psihică a pacienţilor care au suferit de diferite afecţiuni.
Reabilitarea trebuie instituită cât mai curând posibil, pentru a asigura desfăşurarea unei vieţi normale.
Metodele de reabilitare diferă de la o persoană la alta, însă au aceelaşi scop şi anume:
– dobândirea unui status funcţional care să ofere independenţa şi ajutor minim din partea celorlalte persoane;
– acomodarea fizică şi psihică a persoanei cu schimbările determinate de boală;
– integrarea corespunzătoare în familie şi comunitate.
Funcţiile motorii: (folosirea membrelor, mersul) se recuperează după un interval relativ scurt de timp de aceea este foarte important ca reabilitarea şi recuperarea fizică să se înceapă cât mai curând posibil. Pacientul este încurajat să se ridice din pat şi să încerce să facă câţiva paşi.
Recuperarea iniţială variază de la un pacient la altul, în funcţie de mai mulţi factori, precum afecţiunea de care a suferit, vârsta pacientului şi bolile asociate.
Program de reabilitare include:
– o serie de exerciţii fizice;
– tratament medicamentos (dacă este necesar);
– consiliere psihologica;
– încurajarea activităţilor sociale (plimbările, cititul, privitul televizorului etc);
– participarea în diferite programe educaţionale;
– stil de viaţă sănătos;
– încurajarea unor activităţi care îi pot oferii independenţa necesară desfăşurării unei vieţi normale.
Reabilitarea este un proces îndelungat care poate să devină frustrant şi care poate să declanşeze episoade recurente de depresie. În acest caz se recomandă consilierea psihologică şi tratamentul medicamentos de specialitate. Tulburările de limbaj şi comunicare pot încetini recuperarea pacientului, astfel că reintegrarea socială poate fi mai grea.
Stilul sănătos de viață este compus din:
– Odihnă (somnul), managementul stresului (managementul energiei);
– Alimentaţia sănătoasă şi hidratare;
– Munca şi miscarea;
– Educaţia.
Odihnă: 7-8 ore pe zi. Odihna prin somn, cel mai sănătos somn este noaptea începând cu orele 22:00 – 23:00 până la orele 6:00 – 07:00 dimineaţa.
Odihna poate să fie şi activă. Odihna activă sau să faci ceva ce te destinde, ce te relaxează: înot, exerciţiu fizic sau sport intens, cititul unei cărti, ascultarea muzicii etc.
Alimentaţia: dieta echilibrată (o dietă sănătoasă și echilibrată conține fructe, legume, cereale integrale, surse slabe de proteine, grăsimi sănătoase și surse de calciu degresate complet sau parțial.)
Hidratarea: minimum 2 litri de apă pe zi (apă şi NU: cafea, băuturi dulci sau acidulate, sucurile de pe piaţă, de preferat apa plată, de izvor sau chiar de la robinet.
Munca şi mişcarea: Munca (de preferat intensă) 8 ore pe zi. Miscarea intensă în urma căreia să se transpire (mai ales pentru cei care au munca sedentară, muncă de birou etc) minim 1h pe zi sau lucrul în gospodărie, exercitii fizice, sportul, chiar urcatul scărilor şi mersul pe jos minim 30-45 minute pe zi este sănătos.
Activităţi fizice şi controlul greutăţii. Managementul stresului: Să luăm viaţa aşa cum este cu bune şi mai puţin bune, să nu lăsăm necazurile, stresul să ne doboare altfel sistemul imunitar va scădea, şi la un om cu sistemul imunitar scăzut vor apărea iminent boli, afecţiuni grave si chiar fatale: obezitate, cancer, diabet, boli cardiovasculare, AVC etc.
Să găsim metode de a ne relaxa, de a ne detaşa de stresul zilnic care ne poate aduce boli în viaţă astfel: ascultând muzica care ne relaxează, sau citind o carte, ieşind cu prietenii sau animalele de companie în zone cu verdeaţă în care ne putem oxigena creierul şi să ne simţim mai bine, să facem mişcare, exercitii fizice… Sportul face ca sistemul imunitar să fie mai rezistent şi să ne simţim mai bine să fim mai rezistenţi la stres şi să prevenim şi chiar să vindecam bolile care au fost declanşate de un stil de viaţă nesănătos.
Educaţia (care include şi autoeducaţia, dezvoltarea personală): Educaţia este un alt factor important care intră în componenţa stilului de viaţă sănătos. Stilul de viaţă sănătos înseamnă să ne schimbăm modul de a trăi dar şi modul de gândire (nesănătos) cu un mod de trai şi de gândire sănătoasă constructivă, pozitivă.
Să renunţăm prin informare, educare, auto educare la obiceiurile proaste, nesănătoase şi să le înlocuim prin obiceiuri bune, sănătoase pentru noi şi cei din jurul nostru.
Durerea cronică – elemente principale de luptă împotriva durerii cronice.
Durerea cronică este larg privită ca reprezentând boala însăşi. Ea poate fi mult înrăutăţită de către factorii de mediu şi cei psihologici. Durerea cronică persistă o perioadă de timp mai lungă decât durerea acută şi este rezistentă la majoritatea tratamentelor medicale. Ea poate şi adesea chiar cauzează probleme grave pentru pacient. Semnalele dureroase rămân active în sistemul nervos timp de săptămâni, luni sau ani. Efectele fizice includ tensiunea musculară, mobilitatea limitată, lipsa de energie şi schimbări în pofta de mâncare. Efectele emoţionale includ depresie, supărare, anxietate şi teama de reîmbolnăvire. O asemenea teamă poate impiedica persoana să revină la munca sa obişnuită sau la distracţiile sale.
Acuzele fecvente de durere cronică includ:
• Durerea de cap;
• Durerea dorso–lombara (de sale);
• Durerea legată de cancer;
• Durerea artritică;
• Durerea neurogenă (durerea rezultată din lezarea nervilor);
• Durerea psihogenă (durere datorată nu unei boli trecute, leziuni sau vreunui semn vizibil de leziune interioară).
Tratamentul durerii cronice: de regulă implică medicamente şi terapie. Medicamentele folosite pentru durerea cronică includ analgezice, AINS, neuroleptice, antidepresive şi anticonvulsivante. De obicei se folosesc medicamente cu acţiune de lungă durată pentru durerile constante.
Unele tipuri de terapie ajută la reducerea durerii dvs. Fizioterapia (cum este stretching-ul) precum şi sporturile cu impact redus (cum sunt mersul pe jos, înotul sau bicicleta) pot ajuta la reducerea durerii. Totuşi, prea mult sport sau deloc poate dăuna pacienţilor cu dureri cronice. Terapia ocupaţionala va învăţa cum să vă adaptaţi ritmul şi cum să vă realizaţi sarcinile obişnuite astfel încât să nu vă dăuneze. Terapia comportamentală vă poate reduce durerea prin metode (cum este meditaţia, religia sau Yoga) care vă ajută să vă relaxaţi.
Abordarea non-farmacologică a durerii cronice poate cuprinde măsuri terapeutice non-invazive (electroterapie, termoterapie, hidroterapie, masaj, crioterapie, terapie cognitiv-comportamentală, tehnici de biofeedback) sau invazive (acupunctură, stimularea electrică a măduvei spinării). Abordarea non-farmacologică este utilă ca adjuvant al terapiei farmacologice, fie adăugându-și efectul antialgic la cel al medicației, fie permițând folosirea unor doze mai mici de tratament, limitând astfel efectele adverse ale antialgicelor.
Schimbările stilului de viaţă: sunt o parte importantă din tratamentul durerii cronice. Somnul adecvat noaptea poate ajuta la reducerea durerii. Renunţarea la fumat deasemenea, deoarece nicotina din ţigări poate face ca anumite medicamente să fie mai puţin eficiente. Fumătorii au mai multe dureri decât nefumătorii.
Majoritatea tratamentelor pentru durere nu vă vor anula complet durerea. În schimb, tratamentul va reduce gradul de durere pe care îl aveţi şi de câte ori apare. Discutaţi cu medicul pentru a afla cel mai bun mod de a va controla durerea.
CELE ZECE REGULI DE AUR ALE OMS PENTRU PREGĂTIREA SIGURĂ A ALIMENTELOR
1. GĂTIȚI COMPLET ALIMENTELE CRUDE
În circumstanțe normale alimentele crude și apa se pot contamina cu agenti patogeni. În vremuri de dezastru riscul de contaminare este chiar mai mare. Gătirea completă va distruge agenții patogeni, ceea ce înseamnă că o temperatură de cel putin 70°C trebuie să cuprindă alimentul în intregime. Fructele sau legumele nefierte nu ar trebui să fie consumate, cu exceptia cazului în care pot fi curățate. În cazul în care laptele nu a fost pasteurizat, ar trebui să fie fiert înainte de utilizare. Gătirea nu va distruge neapărat biotoxinele.
2. MÂNCAȚI IMEDIAT MÂNCAREA GĂTITĂ
Când mâncarea gatită se răcește la temperatura camerei, bacteriile încep să se înmulțească. Cu cât se așteapta mai mult, riscul de îmbolnăvire este mai mare. Pentru a fi în siguranță, consumați alimentele gătite imediat după ce au fost îndepărtate de pe foc.
3. PREGĂTIȚI-VĂ ALIMENTELE DOAR PENTRU O MASĂ
Alimentele trebuie să fie proaspăt preparate și numai pentru o masă, pe cât posibil. În cazul în care produsele alimentare trebuie să fie pregătite în avans, sau în cazul în care există resturi, acestea ar trebui să fie păstrate la rece, adică sub 5°C (în frigider sau într-o cutie frigorifică) sau la cald, adică peste 60°C. Această regulă este extrem de importantă atunci când este planificată păstrarea produselor alimentare mai mult de 4-5 ore. Alimentele gătite care au fost depozitate trebuie sa fie bine reîncalzite înainte de a fi consumate, adica la cel putin 70°C în tot cuprinsul acestora. Reîncălzirea completă a alimentelor este esențiala dacă frigiderele au încetat să functioneze timp de câteva ore din cauza întreruperilor de electricitate.
4. EVITAȚI CONTACTUL DINTRE ALIMENTELE CRUDE ȘI ALIMENTELE GĂTITE
Mancarea gatită în condiții de siguranță poate deveni contaminată prin cel mai mic contact cu alimente crude. Această contaminare încrucișată poate fi directă, de exemplu, atunci când peștele crud vine în contact cu alimentele gătite. Acesta poate fi, de asemenea, indirectă. De exemplu, pregătrea peștelui crud și apoi utilizarea aceleeași suprafețe de tăiere și aceluiași cuțit, nespălate, pentru felierea alimentelor gătite ar trebui să fie evitate. În caz contrar, toate riscurile potențiale de îmbolnăvire care au fost prezente înainte de preparare pot fi reintroduse. Contaminarea încrucișata poate sa apară, de asemenea, într-un congelator care a fost oprit de ceva timp. El ar trebui să fie verificat pentru ca zeama de carne crudă și carne de pasare poate picura pe alte alimente.
5. ALEGE ALIMENTELE PROCESATE, PENTRU SIGURANȚĂ
Multe alimente, cum ar fi fructele și legumele, sunt cele mai bune în stare naturală. Cu toate acestea, în caz de catastrofe și situatii de urgență, ele nu pot fi sigure și ar trebui sa fie curățate înainte de consum în cazul în care sunt consumate crude. Alimentele care au fost prelucrate (de exemplu, conserve si alimente ambalate uscate) si care nu au fost afectate de dezastru pot fi mai sigure. Ele pot fi mai usor păstrate în conditii de siguranță, pentru că nu au nevoie de depozitare la rece, dar trebuie să fie păstrate la loc uscat.
6. SPALAȚI-VĂ MÂINILE ÎN MOD REPETAT
Mâinile trebuie spălate foarte bine înainte de pregătirea, servirea sau consumul de alimente și mai ales după folosirea toaletei, latrinei sau schimbarea scutecelor unui copil sau atingerea animalelor. După prepararea alimentelor crude, în special a celor de origine animală, mâinile ar trebui spălate din nou înainte de manipularea mâncării gătite sau gata a fi servite.
7. PĂSTRAȚI TOATE SPAȚIILE DE PREPARARE A ALIMENTELOR CURĂȚATE METICULOS
Din moment ce alimentele sunt atât de ușor de contaminat, orice suprafață utilizată pentru prepararea produselor alimentare trebuie să fie păstrată absolut curată. Resturile de produse alimentare și firimiturile sunt rezervoare potentiale de germeni și pot atrage insecte și animale. Bucătăria și zonele de depozitare a alimentelor ar trebui sa fie curățate, iar deșeurile solide de bucătarie ar trebui să fie eliminate în mod corespunzător. Alimentele ar trebui să fie depozitate în recipiente închise pentru a le proteja de insecte, rozătoare și alte animale. Ar trebui folosite capcane pentru muște și șobolani, dacă este necesar.
8. UTILIZAȚI APA ÎN CONDIȚII DE SIGURANȚĂ
Utilizarea apei potabile este la fel de importantă atât pentru pregătirea alimentelor, cât și pentru băut. În cazul în care alimentarea cu apă în condiții de siguranță / potabilă a fost perturbată, apa destinată preparării alimentelor ar trebui să fie fiartă. Laptele condensat sau pudră trebuie să fie reconstituit numai cu apă potabilă. Gheața facută din apă nesigură va fi, de asemenea, nesigură și poate fi o sursă de contaminare a alimentelor.
9. FIȚI PRUDENT CU ALIMENTELE CUMPĂRATE
Uneori, produsele alimentare servite în restaurante și pe stradă nu sunt pregătite în condiții de igienă corespunzătoare. În vremuri de dezastre sau situații de urgență, riscul ca aceste alimente să fie contaminate este mai mare. Prin urmare, alegerea de produse alimentare trebuie facută cu prudență: numai produse alimentare care au fost bine fierte și sunt încă fierbinți atunci când sunt servite trebuie să fie consumate. Alimentele cumpărate pe stradă trebuie să fie bine fierte în prezența clientului. Prepararea porțiilor individuale este de preferat. Riscul de intoxicații pe scară largă sau de infecții crește atunci când gătirea se face “în masă”. Aceasta este necesară uneori, în special în cazul în care aprovizionarea cu apă și combustibil este limitată, iar canalizarea nesatisfăcătoare.
CENTRELE DE ALIMENTARE ÎN MASĂ
Un program de hrănire general, bazat pe distribuția de mâncare gătită, poate fi necesar pentru o perioadă inițială de scurtă durată în situațiile în care oamenii nu au resursele necesare pentru a pregăti ei înșiși masa în condiții corespunzătoare de igienă sau în unele situații de conflict când riscă având la ei mâncare la pachet. Cu toate acestea, pregătirea în masă a mâncării gătite are o serie de dezavantaje, inclusiv riscul de transmitere a unor boli prin alimente. De îndată ce condițiile permit, programele generale de hrănire trebuie să se bazeze pe distribuirea de rații uscate. În unele cazuri, ca o alternativă pentru hrănirea în masă, este posibil a ajuta gospodăriile prin furnizarea de rații uscate care nu au nevoie de gătit sau prin înființarea de bucătării temporare de cartier, unde oamenii pot pregăti alimente pentru familiile lor sau în grupuri.
În cazul în care prepararea hranei în masă este necesară, este esențial să se supravegheze practicile de manipulare a alimentelor și să se asigure respectarea strictă a normelor de securitate alimentară, pentru a minimiza riscul de intoxicație alimentară în masă sau de epidemii de toxiinfecție alimentară.
Este esential ca persoanele care manipulează alimente și cele care supraveghează prepararea alimentelor să fie instruite privind HACCP (analiza riscurilor prin puncte critice de control). Acesta le va ajuta sa gândească critic, să analizeze condițiile predominante și pericolele potențiale și să adapteze măsurile de siguranță alimentară la o anume situație de risc. Sistemul HACCP poate fi aplicat la fiecare activitate specifică de preparare a hranei, riscurile legate de alimente sau de activități în domeniul alimentar pot fi identificate și stabilite măsurile de control necesare.
SIGURANȚA ALIMENTELOR
Alimentele nedecojite, crude sau insuficient preparate ar trebui evitate. Numai apa care a fost fiartă sau dezinfectată cu clor sau iod ar trebui să fie baută. Băuturi cum ar fi ceai fierbinte sau cafea, vin, bere, apă carbogazoasă sau bauturi nealcoolice, sucuri de fructe ambalate și apa îmbuteliată sunt de obicei sigure pentru a fi băute daca ambalajele nu sunt deteriorate. Gheața ar trebui sa fie evitată, dacă nu este facută din apă sigură.
10. SUGARII ALĂPTAȚI LA SÂN ȘI COPIII MICI
Laptele matern este sursa ideală de hrană pentru sugari în primele luni de viață. Acesta protejează împotriva diareei sugarilor prin proprietățile anti-infecțioase pe care le are și minimizeaăa expunerea lor la agenți patogeni care pot genera toxiinfecții alimentare. În epidemii și situatii de dezastru, atunci când alimentele pot fi contaminate sau rare, alăptarea va asigura o alimentare în condiții de siguranță și nutrițional adecvată pentru sugari, de la naștere până la vârsta de 4-6 luni. Continuarea alăptării după această vârstă poate contribui, de asemenea, la prevenirea toxiinfecțiilor alimentare la sugari mai mari și copii mici.
RECOMANDĂRI PENTRU TEMPERATURI SCĂZUTE
În zilele cu temperaturi extrem de scăzute, se recomandă populaţiei să asculte sfatul medicilor, să evite deplasările în spații deschise și expunerea la frig, să respecte regulile de igienă pentru evitarea îmbolnăvirilor şi să consume alimente bogate în proteine, fructe şi legume.
În cazul în care este necesară deplasarea în spații deschise, este recomandată folosirea mijloacelor de protectie adecvate – căciuli, mănuși etc. Trebuie evitată expunerea prelungită a mâinilor și picioarelor la temperaturi scăzute pentru a se feri de degerături. De asemenea, in cazul simptomelor de raceala, trebuie evitată automedicația și este recomandată consultarea medicului.
Persoanele vârstnice, în special cele cu afecțiuni cardiace și respiratorii, se recomandă să evite deplasările și frecventarea locurilor aglomerate care creează premisele decompensării în condiții de temperaturi scăzute.
Sunt indicate consumul de alimente bogate în proteine şi grăsimi nesaturate, fructe, legume şi evitarea băuturilor alcoolice.
În această perioadă, trebuie să se acorde o atenție specială copiilor -aceștia nu trebuie lăsați să aștepte în interiorul autovehiculelor parcate sau sa fie transportati pe distanțe lungi în vehicule fără posibilități de climatizare și neechipate corespunzător.
Locuinţele şi spaţiile închise de locuit trebuie să fie încălzite corespunzător şi trebuie evitată utilizarea instalațiilor improvizate, care pot duce la intoxicații cu monoxid de carbon.
Sursa: Ministerul sănătății 2016
