Înainte de a explora bogata activitate a doctorului Marinescu, este important să subliniem câteva trăsături care îl caracterizează ca individ. Cei care l-au cunoscut îndeaproape pot confirma că, la prima vedere, Gheorghe Marinescu părea ca un sfinx, enigmatic, tăcut și impresionant prin trăsăturile sale. Cu toate acestea, odată ce câștigai încrederea lui, devenea comunicativ, spiritual și plin de umor, cu o ironie subtilă.

Fiind orfan de tată, Marinescu a fost îndrumat, la insistențele mamei sale, să urmeze calea preoției din cauza situației materiale precare, astfel încât s-a înscris la seminar. Cu toate acestea, captivat de etică și moralitate, a urmat ulterior cursurile Școlii Politehnice și apoi ale Facultății de Medicină, avându-l ca profesor pe Victor Babeș. Pentru a-și aprofunda cunoștințele, a petrecut opt ani în străinătate, lucrând la două mari spitale: Spitalul Salpêtrière, sub conducerea celebrului Charcot și Spitalul Hôtel-Dieu. La întoarcerea în țară, și-a valorificat experiența acumulată la Spitalele Pantelimon și Colentina.

Gheorghe Marinescu, neurolog român și fondator al școlii românești de neurologie, a fost printre primii medici din lume care au aplicat metode histologice, histopatologice și anatomoclinice în cercetarea științifică în domeniul neurologiei. Contribuțiile sale originale în domeniile fiziologiei, histopatologiei și clinicii sistemului nervos au reținut atenția, inclusiv teoria troficității reflexe, reflexul palmo-mentonier, chinetoplasma, cromatoliza și neuronofagia.

Dedicându-se cercetării în laborator timp de patru decenii, a investigat virusul poliomielitic, virusul hepatic și spirocheta lui Schaudin în creier. Prin studiile sale cu ultramicroscopul, a aplicat datele teoriei coloidale în analiza structurii neuronului. De asemenea, a utilizat metode experimentale, precum transplantul și culturile de țesut nervos. A dezvoltat o metodă pentru cercetarea enzimelor oxidante ale celulei nervoase și a demonstrat importanța acestora în înțelegerea fenomenelor de degenerare și regenerare a sistemului nervos. Prin utilizarea metodei degenerărilor retrograde, a contribuit la localizarea unor formații nervoase, cum ar fi nucleul nervului pneumogastric și al nervului facial, etc.

Datorită cunoștințelor sale vaste în domeniile fiziologiei, serologiei și chimiei medicale, a fost printre primii care au folosit tehnica reacției Bordet-Wassermann pentru diagnosticarea sifilisului nervos. A utilizat metoda reflexelor condiționate în studiul isteriei, epilepsiei, afaziei și nevrozelor.

A efectuat studii și cercetări medicale privind magnetismul animal, somnambulismul și stările de conștiență, de la somnul lucid la extaz. Dr. Gheorghe Marinescu a publicat peste 1000 de lucrări extrem de valoroase, aducând o contribuție semnificativă la medicina mondială în domeniul neurologiei moderne.